Cine isi aminteste astazi in Romania schismelor de martiriul - unic in istorie - al lui Brancoveanu, care a preferat sa-si vada fiii murind pe esafod decit sa-si incline capul?! Cine mai pomeneste de copiii de la Paulis, care murind aproape pina la unul au tinut in loc, elevi militari fiind, armata nazista in retragere?!
Cine isi mai aminteste de taranii amariti care au marsaluit peste Carpati in 1916 pentru a infrunta cea mai cumplita masinarie de razboi a timpului, armata germana?! Si au trecut doar doua decenii in care alti copii au stat cu flori in miini in fata tevilor de pusca pentru a ne salva de o dictatura dementa.
Nu trebuie sa fim niste imitatii de americani, francezi, nemti sau turci, ci noi insine, in ceea ce avem nu perfect - nu exista asa ceva nicaieri - dar bun si sa incercam sa ne temperam defectele imprimate de o istorie asumata ca atare.