O zi ploioasa de mai

Sunt prea departe de realitate
Imaginatia le face pe toate
Visez cu ochii deschisi
La lucruri de neatins...

Sunt singura si tremur
Un gand vag apare
si plang in disperare
Aud doar tunete si ploaie
si crengile batand in geam...

O trista zi de mai
In care sperante nu mai ai
In jur totul se darama
si parca nimic nu o sa mai ramana...

Ploaia incet se opreste
In balta se zareste
Reflexia curcubeului perfect
Singuratatea e doar un defect...

O picatura de soare
La geam apare
Visul dispare
Iar speranta renaste !

Adio vis urat de mai
E vara iar...
Totul miroase perfect
Nu mai exista defect.

Ascult doar linistea muzicii
Natura a renascut din neat
Pasari,flori, miresme
Toate se imbina in acest alineat!

Ceea ce nimeni nu a crezut...S-a intamplat

vreau sa va spun ca am o viata noua de 8 luni incoace ...pot sa zic ca pt prima oara m-am indragostit si iubesc ...desi credeam ca iubirea e un lucru superb s-a dovedit a fi mai dureroasa de cat credeam, toate prietenele mele se tot plangeau de iubitii lor si asa mai departe...iar eu " da nu stiu cum puteti sa suferiti atata dupa un baiat...eu nu am plans niciodata dupa vreunu-l...si doar ma cunoasteti..eu numai imi bat joc de ei si asa nu sufar niciodata ..eu sa ma indragostesc nici vorba,ce imi trebe mie relatii stabile..imi place foarte mult asa cum sunt...ma plictisesc repede ,tot timpul imi trebuie ceva nou, asa ca ma intalnesc cu mai multi...la toti le spun scumpi, iubi, puiut pt k nici nu ma sinchisesc sa le retin numele si asta este in favoarea mea" cam asa ceva le ziceam prietenelor mele.cam anu tecut pe vremea asta implinisem 18 ani,aveam acea dorinta de maturizare ...nu stiam ce sa fac, incercam sa ma concentrez mai mult asupra mea, am inceput sa renunt la aventuri, la prietenii perfizi , incet incet alungam toate merele putrde de langa mine ...chiar vroiam sa ma schimb..am reusit inspre vara sa renunt la plimbarile cu masina cu baieti "beton",iesiri in oras cu cate 5 pe zi in 5 locatii diferite..le-am redus incet , iar intr-o seara mai exact in 3 iulie2008 am reintalnit un tip cu care nici prin gand nu-mi trecea sa am vreo relatie de orice natura..il stiam pe tipul respectiv de vreo 5 ani ...nu era deloc genul meu,prietenele mele plecasera acasa bineiteles era deja destul de tarziu...iar eu nu aveam chef de mers acasa si am ramas in continuare sa acult concertul folk...intre timp am intrat in discutii cu tipul acela...tot povestind ajungem la multe idei comune...iar sper surprinderea mea a fost primul tip in fata caruia am fost EU, pana atunci pe toti ii prosteam cine sti ce le ziceam...dar cu el am fost sincera...motivul pt care am fost sincera era pt k nu vroiam nimic de la el..doar vroiam sa vb cu cineva care sa stie adevarul despre mine ,chiar ma saturasem sa stau dupa un paravan,tipul vroind sa-mi ofere ceva de baut ..l-am refuzat frumos si am zis k imi i-au eu daca imi mai trebuie ceva. LOL pana atunci nu refuzam nimic...tot vorbind..i-am spus k a doua zi vreau sa merg la o baie pe baraj cu niste prieteni care ei veneau sa se motoreasca..dupa care l-am invitat si pe el ..ca amic..deja gandeam altfel despre el si s-a trezit ceva in mine... a doua zi pe baraj...ne-am sarutat...seara l-am invitat sa ramana la mine..a acceptat cu greu...a fost primul barbat care m-a refuzat...ceea ce mi-a trezit interesul si de atunci sunt tot cu el...si e super bine ..la inceput a fost greu pt k eu nu stiam cum sa am o relatie..telu meu suna ca disperat tot felul de tipi ma chemau prin oras..si el era gelos ..pana cand i-am explicat tot trecutul meu..a fost foarte greu dar m-a inteles ...si a avut incredere in mine ki am sa ma schimb...si m-am schimbat! cred k acum sunt vreo 2 luni de cand nu am iesit in oras,toata ziua ne-o petrecem impreuna si nu plictisesc,ba chiar nu-mi ajunge timpul.Cam asta sunt eu acum!